(adica celor care vor citii postarea)
De anul trecut colegul meu Ciobanu Constantin zis si Ciobi a tot tras de mine sa particip la EcoMarathon, în fine a reusit si la party-ul de la Postavaru' Night mi-am platit inscrierea impreuna cu bunul meu prieten Iancu care desi , sa ma scuze acu , este cu conditia fizica la pamant s-a inscris si el .
Facand o mica pauza vreau sa il felicit pt ca a reusit sa termine Ciucas Trail Running si vointa de care da dovada la Piatra Craiului unde a incercat de 2 ori si a zis ca nu se va da batut pana nu il termina.
Revenind la povestea mea acu fiind inscris trebuia sa fac ceva antrenamente : si am facut ceva http://salomonrunning.sports-tracker.com/#/view_profile/Emilutz78
Apoi a venit seara de 6 mai 2011 cand intorcanduma cu treaba de la Bucuresti am fost sunat de niste persoane dubioase , nu spui cine :)) sa merg sa ii culeg de la bere din pub Queens.
Eu prieten bun fiind nu ii puteam lasa acolo si am purces. De aici si pana la ajunge la 4.30 dimineata acasa e un singur pas nemaipunand la socoteala ca m-au corupt sa si beau :).
Ajuns acasa am zis sa dorm cat mi-a mai ramas , adica pana la 6 si nu am vrut sa mai pierd timpul sa merg sus in dormitor m-am culcat in baie cu blugii sub cap si invelit cu prosopul mare :)) .
Dupa o ora juma de somn in momentul in care a sunat alarma de pe telef am crezut ca m-a lovit unul cu o bata in cap. M-am ridicat , am privit in oglinda si am zis : Emilutz azi ai fata de prost .
Rapid imbracarea si la drum spre Moieciu de Sus unde se desfasura EcoMarathon impreuna cu alt coleg pe care l-am recuperat de pe drum. Ajuns acolo am ridicat pachetul de start (numar de concurs 131) m-am echipat si prezent la start spre surprinderea mea intr-o forma excelenta si cu o dispozitie sa alerg foarte buna.
Trecem dincolo de poarta si de liniile care inregistreaza trecerile chipului, bineinteles ca de obicei organizatori nu ii pot face pe toti armasari sa inteleaga ca trebuie indeplinite anumite conditii sa poata da startul dar pana la urma se reuseste. 5,4,3,2,1,......START si plecam sa incingem o hora in jurul Moieciului de Sus .
Pornesc cronometru si muzica. In urechi ii aud pe cei de la Zdob si Zdub iar dea lungul drumului multa lume cu fel de fel de instrumente de facut galagie caci sau strans sa ne incurajeze, ceea ce e foarte frumos din partea lor si sper sa ii avem alaturi la fiecare start si sosire.
Pornesc in ritm de cal de tractiune incet dar sigur alaturi de toata multimea. Cei buni au zbughito repede in fata si dispar dupa prima curba. Restul ajungem la prima urcare ce ne intinde ca un sarpe pe toata urcarea si oferind o priveliste care ii face mandrii pe organizatori.
Termin urcarea foarte fresh fara sa simt nimic din ce ma asteptam ( oboseala) si ii dau drumul la vale destul de tare incat sa o ajung pe Hiroko la primul punct de control si alimentare. Ceea ce m-a facut sa ma gndesc si sa imi revizuiesc atitudinea chia daca ma simteam foarte bine si plec mai departe mergand sii hraninduma cu o bucata de banana si niste fructe uscate . Dupa ce le termin incep iar sa alerg si imi dau seama ca totusi ma simt foarte bine si dupa urcusuri coborasuri apare ultima coborire unde cei de la cros o zbughesc spre finis iar eu incerc sa ma abtin sa ma intrec cu ei. Ultima coborare care mi s-a parut destul de periculoasa datorita celor care treceau pe langa mine in viteza am zis ca nu e cazul sa ma mai si accidentez acum si sa o cobor usor. Ies la sosea si alerg pana la poarta de sosire unde ma uit pe ceas si vad 1h si 41 de min.
Am ramas masca eu asteptanduma la 2 h. Mananc iar ceva de acolo beau un pahar de ceai si plec cu unul de apa in mana deoarece am scos primul gel energizant si stiu ca tre sa beau multa apa dupa el . Pe prima urcare de pe bucla 2 o ajung pe Gina (si tin sa o felicit deoarece a terminat pe locul 3 la feminin 23-39)care ma depasise cat eu m-am oprit sa ma alimentez. Schimbam cateva cuvinte si o intreb de Ioana Ciulei de care imi spune ca e in fata mult ( apropo stie cineva ce a facut de nu a mai terminat?). Apoi o las sa plece mai in fata si alerg uitanduma dupa ea sa nu o pierd. Termin platul si coborarea si ajung la pod de unde beau iar un pahar de apa si pornesc pe drumul de la Cheile Gradistei , cei 5 km de urcare pe drum.
In singurul antrenament pe care l-am facut acolo am scos un timp de 1 h si speram sa scot la fel si acu. In primi 2 km ritm foarte bun ( ii fac in 10-15 min) dar apoi incep sa reduc ritmul dar fara sa imi dau seama am remarcat ca ma depaseste lumea si apoi a inceput sa am ametelii si pierderi de echilibru cu momente in care nu reuseam sa focalizez si am fost obligat sa ma opresc de nenumarate ori. Multumesc celor care s-au oferit sa ma ajute dar nu prea cred ca aveau ce sa faca, era pedeapsa mea si trebuia sa o duc pana la capat. Asa ca am continuat pana sus unde am dat jos rucsacul din spate l-am golit de Sport tee si am pus apa m-am intins in iarba si mi-am mai revenit un pic. Sincer imi venea sa le pun celor de acolo ca abandonez dar nu am facut-o de rusine :).
Stand intins pe iarba am aruncat o privire spre Piatra Craiului si am vazut ca vine ninsoare , m-am ridicat ,luat rucscaul in spate si am pornit,imi era frica sa nu ma prinda fara geaca de ploaie acolo, incet pe traseu mergand cu gandul ca voi ajunge jos si acolo o sa abandonez si ma pot duce la masina . Mai mergand mai alergand incet incet ameteala a inceput sa ma lase.
Asa ca am inceput sa alerg incontinuu pana la poarta (m-am uitat pe cronometru 4.31 ) unde mi-am pus iar apa in rucsac si am mancat diverse de pe masa am luat geaca de ploaie si am plecat mai departe. Prima urcare de pe bucla trei a fost jumatate joaca (adica am urcat-o in viteza ) si dintr-o data a revenit ameteala.
M-am intins pe iarba am stat 10 min si am plecat mai departe cu ameteala dar usoara si mi-am propus sa nu mai trec cu pulsul de 160 pt ca dupa pragul ala ma ia cu ameteli. asa ca am luat-o usor spre creasta. Intre timp m-a ajuns din urma o fata pe care o intreb daca vrea sa ma dau la o parte si imi spune ca nu sa stau linistit. Pe drum am facut cunostinta cu ea :Maria si nu s-a inscris la maraton dar il alerga :) . Mi-a fost de mare ajutor, stand de vorba uitam de ameteala si puteam sa merg sau sa alerg incet .
Am ajuns inainte de urcarea pe Gutanu la punctul de control unde a inceput o torentiala de vara . Am mancat ceva baut apa si pornim spre ultima urcare .
Acolo trebuie sa ii atentionez pe organizatori ca trebe marcata mai bine intrare in urcare deoarece a fost un grup care bajbaia pe acolo (adica in loc sa faca stanga ei vroiau sa mearga inainte) dar pana la urma ne-am grupat si am inceput urcarea. Incredibil dar aveam o forta la urcare de parca acum plecasem, probabil am mai strans ceva energie pe toata coborarea de dinainte(dar incercam sa ma abtin sa urc tare).
Restul grupului cu care am plecat de jos au inceput sa ramana in urma iar apoi in varf l-am ajuns si pe Rosu Ilie si o doamna foarte simpatica care am vazut ca pana la urma a terminat pe locul 2 la categ 50-59 feminin felicitari si ei .
Tot in varf am avut si cea mai placuta surpriza : o ninsoare ca in povesti care a acoperit creasta muntiilor si facandui sa para niste zei care ne supravegheaza miscarile. De aici a fost foarte usor sa ajung la sosire stand de vorba cu Maria si cu cei care se mai incumetau sa ne depaseasca si ca de fiecare data pe ultima bucata de sosea efectiv nu te poti abtine sa nu alergi cand vezi atatia oameni care te incurajeaza desi afara turna cu galeata. Cam asta a fost EcoMarathonul cu toate greutatile pe care le-am intampinat am terminat (timp : 7.02.30 locul 116 categ masculin 23-39, locul 162 open masculin si 189 open maraton )Binenteles trebuie sa le multumesc tuturor celor care m-au incurajat si mi-au dat puterea sa trec mai departe peste starea mea proasta in care ma aflam.
Felicitari organizatorilor !!!! Organizarea a fost impecabila si banuiesc ca si petrecerea de asemenea dar din pacate nu am mai putut sta din varii motive :).
Concluzia : maratoanele iti arata limita dar si leaga prietenii cu oameni necunoscutii . la mine de exemplu exista 2 persoane cunoscute in timpul lor : Frigioiu Florin (Ciucas trail running) cu care mai tin legatura din cand in cand si acum Maria cu care sper sa ma mai intalnesc la alte maratoane. Ecomarathonul asa cum l-am facut eu mi-a dat sperante ca pot termina '"7500'" doar ca acum partenerul meu a renuntat si altul sa traga de mine nu gasesc :))
Francisco Savu Ion alias Emi
P.S. : nu am poze sa va arat desi meritau peisajele, iar spre surprinderea mea nu apar decat in 2 poze de la departare ;) dar mi-as fii dorit sa imi vad fata la Cheile Gradistei - Fundata :))
O zi buna
